În timp ce alerg după tine,
Amintirea ta mă ţine,
Lângă ochii tăi verzi
"Întoarce-te şi vezi..."

Mă intorc. Dar nu-i nimic
E doar o şoaptă-n întuneric.
O şoaptă ce imi zice că s-a sfârşit
"Nimic nu e infinit."

Încep să plâng zicând:
"Dar trebuie să plec râzând?
Asta nu se poate."
"Amintirile trebuiesc pastrate."

Mă uit în jur
Şi as putea să jur
Că eşti aproape, eşti aici...
Şi că stai ghemuit asemenea unui arici.

"Dar sunt aici, în mintea ta...
De unde nu cred că voi pleca
Pentru că nu-mi poţi da drumu
Şi nu-ţi poţi găsi drumu."

"De ce nu te pot avea?"
"Pentru că sunt doar in mintea ta."
"Dar eu nu te vreau aici,
Nici nu ţi-am cerut să te întorci..."

Întunericul se transformă în lumină
Cineva mă prinde de mână...
"Eu sunt viitorul, cel ce va fi...
Hai să-ţi arăt ce va veni."

Şi asa pornesc pe o nouă cale
Şi nu mă grăbesc, ci merg agale
Căci ştiu că orice ar fi,
Cineva tot va veni.